Si-as mai deschide-o din cand in cand, sa pun zahar.
Mi-as dori sa nu se mai dizolve, sa-l simti.
Sa te roada.
Dar nu poate, el fuge ca si mine..pe loc.
Si ma simt ca o fetita in prima ei zi de scoala.
Cu codite si fara creioane colorate.
Pacat ca parul meu a incretit destule regrete...
Remember the snow?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu