de la El cu e mare, de la ea cu e mic si tare.

Nu e frig acolo?

Sunt fetita din "Craiasa Zapezii" si as lua gheata

din ochii tai si mi-as pune-o in suflet.

"stii..mi-am creat lumea dupa el"

Aura tragica.

          

     Cand eram mica..imi doream sa ma fi nascut roscata. Poate pentru ca aveam implementata in minte ideea de a fi diferita.
     Imi doream sa pot sa cant frumos ca oamenii s-asculte tot ce-aveam eu de zis.
     Voiam sa fiu baiat, poate asa as fi putut sa ma opresc din plans.

     Am crescut si am inceput sa-i iubesc pe toti oamenii care-mi rosteau numele macar o data, pe toti care ma priveau fugitiv in autobuz si chiar si pe cei care nu ma vedeau. Egoismul, incapatanarea, lasitatea, momentele de furie, gelozia, invidia, ipocrizia si greselile lor ma faceau sa vreau sa ma uit mai atent. Cat de plini de defecte pot fi unii oameni si cum asta ii infrumuseteaza.

     N-am incetat sa-i compatimesc pe oamenii cu viitorul distrus, chiar daca nu mi-am dat seama daca-i bine sau rau..

     Nu m-am vopsit, am acceptat lucrurile cum sunt si am renuntat la muzica. In schimb, am reusit sa-i fac sa ma asculte si le-am aratat ca nu toate sunt la fel.
     N-am reusit sa-mi opresc lacrimile si am plans mai mult si mai sughitat, dar .... .  

     Care-i cea mai mare diferenta dintre trecut si prezent?
         "cand voi fi mare" si "cand eram mic". 
     Ma gandesc des la trecut si nu sesizez multe diferente intre cum eram si..acum. 
     N-am reusit sa invat cand sa plec si cand sa tac. Sau sa vorbesc frumos. 
     Imi pare rau ca in loc sa fac toate astea, eu citeam Baltagul.

     Nu m-am gandit niciodata ca odata cu iubirea pentru ei, va veni si teama ca m-ar putea rani, ca s-ar putea rani.
     Inca ma surprinde influenta enorma ce-o au asupra mea. 

              

     Mi-am luat ochelarii de "buna seara" si hainele de "lasati-ma sa plec" si tot ce vreau e sa fiu pe varful celui mai inalt munte si sa tip atat de tare incat sa iasa toti dracii din mine. 

 * "trebuia sa lupte, nu? dupa atata timp" * 

Tu, eu, ea.

Eu, tu si Maria. 

sau nu 

   *Ti s-a intamplat vreodata sa vezi o persoana pentru prima data si sa-ti rasune in cap "si au trait fericiti pana la adanci batraneti? "
    Mariei ii e frica sa cada si de asta nu urca mai sus. Are si un pod, de piatra, si ea ramane impietrita pe la jumatate. Nu poate sa se uita la poze, si cand nu intelege ceva, ea uraste. Uraste idioatele alea de poze din tot sufletul. E ca uitatul numelor, de neoprit.
   *Vreau sa ma arunc si ceva ma prinde. Eu. Ma agat de fiecare fir ce ma poate duce in trecut si de fiecare farame ce imi arata ca n-am dreptate.*
    Maria vrea sa creada in printi si vrea sa nu mai planga noaptea. Oh, cat ar vrea sa nu mai planga..noaptea.
    Si ar vrea sa fie frumoasa ca atunci cand el o vede, ea sa nu mai inceapa cu "daca..". Sa nu mai simta comparatii inexistente. Sa nu-si mai imagineze dor vinovat si sa nu mai planga noaptea .
   *Si daca nu sunt ? *
    Maria vrea sa-i inteleaga pe oameni, sa le interpreteze ticurile verbale si manierele putin iesite in relief. 
   *Sau fara relief. *
    Se uita din cand in cand la seriale si vede trandafiri vopsiti si minti indragostite ce nu pot fi controlate.      Maria nu vrea sa viseze, visele ei sunt inspaimantatoare, in vise o doare si nici cand se trezeste nu scapa de mirosurile fricii . Ecourile lor sunt atat de puternice incat o fac pe biata Maria sa tipe in somn.
   *E un buncar, e o cloaca. Ghena e raiul pentru firmituri.*
    N-asculta de ei, Maria. Tine strans telefonul in mana, nu-l arunca.
   *Eu mananc inghetata. Multa inghetata.*
    Tu, Maria, Trista? 
   *Lene, ganduri. *
    Maria doarme mult si crede in paracetamol. Cand nu doarme, plange..noaptea. 
   *Termina.*
     Are foi cu jumatati de cantece si ore de 50 de minute *ma rog*. Ascultari triste si teste trisate. Are scoala si se bucura de zambetul profesoarei de latina ca de bancurile de pe pungile de pufuleti.
   *Imi plac pufuletii.*
    Cand plange, noaptea, nu vrea ochii rosii, Maria vrea sa vada. Dimineata sa nu-si mijeasca ochii ca sa opreasca alarma. Sa nu piarda sticla sau sa-si abureasca genele inferioare.
   *Daca lumea ar fi la fel de mioapa ca si mine, n-ar mai exista divorturi.*  
    Poate de asta Maria plange, noaptea. Are ganduri si mintea ei nu le vede. Maria vrea sa vada cum se opreste din plans, noaptea. Vrea sa vada noaptea.
    Maria e nebuna. 
   *Ceasul face tic-tac, noaptea e un bro-tac...* 

Steleverzi - Maria plange

Asculta mai multe audio hip-hop

"I never look back. Never. "

“Life is hard, kid. You gotta be harder. You gotta take it on and fight for it and be a fucking man about how you live it. If you're too much of a pussy to do that, then maybe you should leave, 'cause you're dead already.”

“There is no fear. Absolutely no fear. When one lives without fear, one cannot be broken. When one lives with fear one is broken before one begins to live.”

James Frey- A Million Little Pieces.

*nu gasesc cuvinte sa exprime cat de mult imi place (iubesc) cartea.*

** Mai aud din cand in cand un om si fredoneaza.**

♥

"Tandrete resemnata. Incapatanare de neclintit."

     "- Hai, nu mai plange, ca ma faci si pe mine sa plang.
      - Gata, nu mai plang.
      - Linisteste-te.
    A continuat apoi, cu o expresie trista, de parca ar fi fost intr-adevar pe punctul de a izbucni in lacrimi:
      - Vrei sa ma culc cu tine?
      - Hei, eu trebuia sa spun asta!
      - Cred ca m-am indragostit de tine.
      - Ssst.
      - Ma mai gandesc la toamna.
      - Asa sa faci.
      - Asa am sa fac.
    L-am privit.  Printre lacrimi, am vazut cerul, si marea, si nisipul, si flacarile dansand. Totul, dintr-odata, mi-a patruns in minte cu o viteza uluitoare, ca m-a ametit. Era frumos. Totul era frumos, tot ce se intamplase era socant de frumos, indeajuns cat sa te faca sa iti pierzi mintile. "

Banana Yoshimoto- N.P

        *mult prea frumoasa cartea.* 

Astept, poate trece timpul mai repede si pot sa..plec

     M-am amagit cautand rostul in fiecare gest, in fiecare gand, si am incercat sa fur cate un regret de la fiecare om pierdut de pe drumul asta. Sinele au ruginit si s-au rupt, iar ochii tai negrii nu se vad prin noapte.
     M-am invartit de jur imprejur cautandu-mi sensuri, si m-am oprit usor, scartaind, cand am realizat ca e..nimic.
     Am insirat fire de par pe o hartie alba si i-am lasat pe oameni sa se plimbe.
     Fiecare si-a gasit propria cale: mai asfaltata..sau mai putin asfaltata, mai verde...sau mai putin verde, cu mai multe gauri...sau cu mai putine gauri, mai intunecoasa..sau nu. Si cadeau ca prostii ca nu imbratisau pe nimeni ca sa-si tina echilibrul.
     Mi-am luat si eu o sosea, o aproape rupta si cu treceri de pietoni. Si am cazut de atata ori nu pentru ca stiam ca tu o sa ma prinzi, ci pentru ca stiam ca ai sa ma arunci mai sus. Ai vazut de ajuns cand eu speram sa vezi mai mult. Am visat ca ai sa-mi opresti visele. Ca mortii sunt doar morti si ca umbla printre noi, nu doar prin cosmaruri.
     Am fugit de o iarna si un mai, doar ca apoi sa-mi spui..."plec".
     Am zambit mai rar si probabil am sughitat mai des..si ma vedeam in fiecare seara si uneori dimineata acelasi copil de acum 10, 11 sau chiar 12 ani . O "ratusca cea urata" ce nu reusea sa vada niciodata partea in care se transforma in lebada.
     Desi vedeam altfel lumea, faceam si atunci si acum aceleasi greseli.
     Dar printi azi nu mai sunt, si ma indoiesc ca ar fi existat vreodata.

     Am lasat in urma, pe drum, bucati din mine. Ca sa stiu pe unde sa ma intorc.

     Dar ciori am si eu, fa-ma sa gasesc drumul spre casa!

Steleverzi - Nu stiu cine esti

Asculta mai multe audio diverse


     Vedeam stele verzi pe tavan! 
     Cautam marea-n pahar, ce ardea sub cer de gheata.
     Cautam noapte ce te invata sa saruti. 
     Dimineata ce cadea din frunti ma ajuta sa suflu norii si coltii tai de zahar ce-mi stricau gustul marii.

Fairytale gone bad.

 

     Poate acum merele sunt mai otravite, iar printesele nu se mai trezesc de la un sarut. Raul e mai rau decat relele, iar dimineata rasare doar soarele.

     Putin mai departe de undeva, cerul rupe fumuri albe sau cenusii.
     Simt miros de casa batrana, placinte si o pisica cum toarce, bocanituri in usa.
     Firmuturile gresesc si ele, casa nu-i din turta dulce.
     In una din camare, respira greoi o fata cu parul lung. Soriceii nu se mai prind de el sa ajunga la ea, rontaie ghemotoace.
     In curand, ea, fata respinsa de toti,  va deveni o frumoasa lebada ce isi va lua zborul intr-o iarna rece. Asa n-o s-o mai deranjeze bobul de mazare rostogolit prin praf.
     Varaticul se va aprinde in inima unui print sau a unui menestrel cand o va vedea culegand flori pentru bunicuta. S-ar imprieteni cu lupul cel rau, iar el n-ar mai manca iezi si sufla casele porcusorilor.
     Va creste, din pantecele ei va iesi un soare, ce va dezgheta castelul Craiesei Zapezii si gheata din ochii oamenilor. Se va marita cu o femeie frumoasa, dar saraca. Va naste o fetita ca neaua care dupa ce se va plictisi de cei 7 pitici, va saruta multi brotacei ca sa-si gaseasca printul si isi va pierde multi pantofi pana ce acesta se va da jos de pe covorul zburator.
     Vor imbatrani frumos, cu riduri si cu un cocos cu 3 bani.
     El va fi un fierar ce va face multe potcoave norocoase pentru calatori, trecatori si 49 de hoti.
     Ea se va legana, va croseta si le va spune povesti din folclorul maghiar sau de Hans Christian Anderson nepotilor.
     Pietrele vor fi toate rotunde si la 50 de ani de fericire, va fi iarna. Pulovere groase si imbratisari, multe.

     Dar poate acum mere nu mai sunt,
     si nici saruturi,
     si nici printese.

"Caci nu zbor. Cad usor." (3)

          "Caci nu zbor. Cad usor." (2)

            Mereu mi-am dorit sa jefuiesc masina cu inghetata.  

     Mi-am pierdut inceputul cautandu-i continuarea.
     Sunt tot eu, si ma bucur ca autobuzul e destul de gol incat pot sa ma asez. Si stau chiar pe un scaun din cele 4 scaune. Stiti voi care 4 scaune. Acele 4 scaune care iti permit sa te holbezi la persoana asezata in fata ta, fara sa te rusinezi. Si poti chiar sa te distrezi cu treaba asta. Iti intinzi picioarele foarte linistit, te uiti profund gen privire irezistibila ..drept in ochii inamicului (persoana din fata ta) si numeri cate minute, secunde sau minisecunde ii ia pana sa se ridice ..
Pacat ca dubiosul din fata mea stie jocul..si m-a prins si nepregatita ca imi tot dau discret (sau nu prea) mana pe la gura, sperand sa imi sterg resturile inghetatei..*inghetatelor*.
     Da, am mancat 3 inghetate . 3 inghetate uriase. Si au fost 3 si n-au fost o cutie, doar pentru ca nu aveam destui bani . Si au fost 3 si nu 2 din cauza tipului care dupa intrebarea lui politicoasa daca sunt Carla si dupa raspunsul meu stangaci "da", mi-a zis ca-i pare rau ca m-a confundat.
     Da, 3 inghetate, trrrrrei! Cat de bine suna, treeei. E ca a treia roata la caruta. Asa de periculoasa.

     Era dragut. As fi impartit alea 3 inghetate cu el. Si poate am fi stat amandoi in parc dandu-i cu baloane samponate in ochi. Dupa am fi mers pe deal si am fi vorbit tampenii despre oameni, case si poate despre vreme. Si daca m-ar fi sarutat random, poate l-as fi lasat sa ma alinte cu cuvinte stupide si absolut fara rost. L-as fi imbratisa strans si cu ochii inchisi daca din cand in cand si-ar fi facut timp si pentru mine.
     Daca ar fi gasit el in mine mai mult decat o Carla ratacita, mai mult decat ceea ce sunt, toate astea poate s-ar fi intamplat..si dubiosul asta n-ar mai fi inceput jocul .
     Dar se plimba cu ochii inchisi. Asa ca eu, cu alea 3 inghetate ale mele, ne-am pus intr-o banca intr-un parc plin cu copii . Vroiam sa stau ceva timp acolo, sa-l astept pe baietelul ce a aratat un interes subit inghetatelor mele.
     Peste cativa ani, poate ar fi meritat o inghetata.
     Dar batea vantul ...si aveam deja prea mult praf in ochi.

        "Scuze, imi poti spune si mie cat e ceasul?" 


     Mai bine inspiram mirosul ala si ii spuneam prima ora care imi venea in cap..dar ar fi fost 00:30 ...si autobuzele nu ar functiona.
 

      Si probabil inca sunt murdara de la inghetata pe fata...

"Caci nu zbor. Cad usor." (2)

  "Caci nu zbor. Cad usor." (1)                                       

                                       Am I human or what? 

    M-am trezit in dimineata aia cu o sete nebuna de liniste si cu nevoia unui nou inceput. Si probabil asta cautam cand am intrat in debara, in loc de baie.

    M-am spalat pe fata si am deschis larg ochii, pentru a nu purta ochelari.

    Mi-am uitat pijamalele intr-un dulap cu majoritatea hainelor pierdute pe canapea.

    Cand imi cautam zambetul pe geam, am aprins o tigara uitata de musafiri. Cu nicio tentativa de fumat, am lasat-o sa arda, numarand firele de fum.

    M-am hotarat ca mi-era foame, dar cum laptele era acru, am mancat doar cereale. Stateam la televizor si nici macar nu ma uitam la el. Asteptam sa se intample ceva. Orice. Un telefon sa sune; usa sa fie batuta; sa ninga; o iarba sa nu mai creasca; un bloc nelocuit, intr-un loc indepartat si fara oameni in jur, sa cada; sau la televizor sa apara ceva care chiar merita vizionat.

    Dar cum in teorie, toti ar trebui sa ne dam seama, la un moment al vietii, ca nu trebuie sa ne pierdem vremea cu lucruri prostesti, am plecat.

    Pentru ca pe atunci minteam cand ziceam ca nu-mi pasa de ce crede lumea, n-am vorbit la telefon pe drum si nici n-am zambit.

    Cum autobuzul tocmai oprea langa mine, m-am urcat in el.

    Nici nu m-am pus jos ca nu cumva, mai tarziu, sa mor de rusine ca nu cedez locul unei persoane mai in varsta. Si asta-i toata problema, ca eu m-as ridica si as zice frumos "Luati loc!", si persoana respectiva mi-ar raspunde "Mi se face rau daca merg cu spatele!" ori "Multumesc!".

    Si dupa ce-as ceda locul, n-as sta nici in usa..pentru ca risc la coborarea persoanei careia eu i-am cedat locul sa-mi zica "Alt loc nu ti-ai gasit decat in usa!".

    As fugi in spatele autobuzului, dar e glod si mi-e frica sa n-alunec.

    Si m-as urca pe autobuz, dar soferul n-ar avea rabdarea sa ma sui eu acolo.

    Deci intru si ma pun in usa.
    Taxatoarea ma vede, vede unde m-am pus si nu ma crede cand zic ca am abonament.
    Oamenii intra, oameni ies.
    Si toti fac aceleiasi lucruri pe aici.
    Tac. Se uita pe geam si comenteaza, bineinteles in gand, la aspectul celor din jur.
    Da, am un papuc putin rupt, dar ii am de o luna, deci n-o sa-i arunc.
    Nu stiu unde vreau sa ajung, dar decid sa cobor in statia din care se vor urca cei mai multi oameni. Sa le fac loc.
    Incep sa numar oamenii din fiecare statie, probabil sa evit privirile si gandurile batranei. "Eu pe vremea mea, nu mergeam cu autobuzul!" .
    Pe vremea ei, nu existau autobuze.

    Cobor.
    Si incerc sa gasesc un magazin de unde pot sa-mi iau o chestie plina de calorii si care sa-mi murdareasca toata fata.

    "Hei !"
    Si ma-ntorc.
    "Tu esti Carla?"
    "Da"

"Caci nu zbor. Cad usor." (1)

                                                       

       Stangace. Incep cu stangul.

Bine, o luam usor.

Sunt Carla, urasc treaba cu karma.
As gasi cel putin un motiv sa va urasc pe toti, dar n-am timp.
Si probabil as gasi cel putin un motiv sa va iubesc pe toti, dar n-o fac.


Ma balbai, manipulez, spun prostii si cad ca-n filmele cu prosti.
N-am iubit niciodata, dar imi place sa cred ca stiu ce-i dragostea .

De fapt..cred ca stiu totul .

Sunt ortodoxa, dar m-as converti usor la catolicism, doar pentru ca au bancile alea dragute.
Si slujba dureaza mai putin.
Am o viata frumoasa, n-am reusit sa ma bucur inca de ea.
Greu. 
E iarna ..si astept vara. Vine vara si astept iarna.
De-aia imi place primavara.
Am invatat sa ma indepartez de tot ce stiam ca intr-o zi ma va face sa sufar.
N-am stiut totul.
Am incercat sa le fiu pe plac tuturor, doar pentru a evita neplaceri.
Nu-s pe plac nimanui.
N-am talent la nimic.


V-as inchide pe fiecare intr-o camera, doar sa vad cat puteti sta singuri.

Si as avea puterea sa fac asta, dar inca n-am curaj.