Poate acum merele sunt mai otravite, iar printesele nu se mai trezesc de la un sarut. Raul e mai rau decat relele, iar dimineata rasare doar soarele.
Putin mai departe de undeva, cerul rupe fumuri albe sau cenusii.
Simt miros de casa batrana, placinte si o pisica cum toarce, bocanituri in usa.
Firmuturile gresesc si ele, casa nu-i din turta dulce.
In una din camare, respira greoi o fata cu parul lung. Soriceii nu se mai prind de el sa ajunga la ea, rontaie ghemotoace.
In curand, ea, fata respinsa de toti, va deveni o frumoasa lebada ce isi va lua zborul intr-o iarna rece. Asa n-o s-o mai deranjeze bobul de mazare rostogolit prin praf.
Varaticul se va aprinde in inima unui print sau a unui menestrel cand o va vedea culegand flori pentru bunicuta. S-ar imprieteni cu lupul cel rau, iar el n-ar mai manca iezi si sufla casele porcusorilor.
Va creste, din pantecele ei va iesi un soare, ce va dezgheta castelul Craiesei Zapezii si gheata din ochii oamenilor. Se va marita cu o femeie frumoasa, dar saraca. Va naste o fetita ca neaua care dupa ce se va plictisi de cei 7 pitici, va saruta multi brotacei ca sa-si gaseasca printul si isi va pierde multi pantofi pana ce acesta se va da jos de pe covorul zburator.
Vor imbatrani frumos, cu riduri si cu un cocos cu 3 bani.
El va fi un fierar ce va face multe potcoave norocoase pentru calatori, trecatori si 49 de hoti.
Ea se va legana, va croseta si le va spune povesti din folclorul maghiar sau de Hans Christian Anderson nepotilor.
Pietrele vor fi toate rotunde si la 50 de ani de fericire, va fi iarna. Pulovere groase si imbratisari, multe.
Dar poate acum mere nu mai sunt,
si nici saruturi,
si nici printese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu