Sunt Alexandra si ca orice "altcineva", mereu m-am intrebat ce
caut aici. Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa ma refulez si mi-ai aratat ca
albul nu e bun fara pete de cerneala.
Pe minut ce trece, vad cum ziua si de
cele mai multe ori noaptea…imi arata cum griul e ca linia aia din mijlocul
strazii. Sigura. Aproape sigura.
Ora 10 *alta minciuna*
nu-mi arata nimic, o vad rar si atunci prin ochii rosii de la curent,
praf sau focalizare exagerata. Si cand e peste mine , nu mai sunt in mijlocul strazii, ci sunt undeva langa o
curba, aruncata pe trotuar.
Distanta conteaza al dracu’de mult pentru oamenii lenesi,
poti oricand sa saruti si sa pleci si daca ar fi dupa mine m-as indragosti in
fiecare zi de altcineva.
E ca atunci cand iti amorteste un singur picior, cand iti
plange un singur ochi.
Constiinta mea e ingusta, probabil pentru ca subconstientul
e larg. Sper ca atunci cand voi vedea, am sa te pot privi in poze..sau macar in
ochi.
*atat*
