Eu pot. Tu poti?

-Mamă ! Dar e asa de simplu şi plictisitor !
Nu ştie nimic, nu simte . Şi în mod surprinzător asta mă face să mă simt bine, mândră. Eu simt, eu ştiu , eu îi cunosc secretul . Ei nu ştiu de unde e , nu ştiu ca atunci când Pământul nu era decât o fâşie întinsă de nisip, când zânele stăteau şi pe afară, nu doar în suflete, iar oamenii se hrăneau doar din zâmbete, un copil nu era fericit. Se simţea singur, vroia doar o persoană cu care să se joace, să împărtăşească gânduri , sentimente, zâmbete .Vroia doar un prieten.
A doua zi se duse în acelaşi loc şi-l găsi. Era uriaş, frumos şi interesant. El nu a apărut cum zic cărţile , într-o mulţime de ani . El a apărut într-o clipa , la o dorinţă.
Şi uite-mă acum pe mine reîntâlnindu-mă cu el, vechiul meu prieten . Şi-mi dau seama că suntem faţă în faţă, ochi în ochi , ţinându-ne de mână . Şi aş face orice să-l îmbrăţişez, dar mă aşez în braţele lui şi-mi şopteşte la ureche cât de dor i-a fost de mine . Eu ţip în minte că şi mie, dar ştiu să-i zic doar un cuvânt: „Simt !” Şi închid ochii înmulţindu-mi simţurile şi respir adânc vrând să-i păstrez parfumul şi să nu i-l uit niciodată. Las vântul să-mi intre în fiecare fir de păr, făcând ca unul să se oprească de buzele mele, să se odihnească şi să-şi ia puterea să continue din roşeaţa lor. Frigul mă cuprinde dintr-o data, făcându-mi trupul să tremure, dar nu mă deranjează, sufletul mi-e cald. Şi simt , dar nu deschid ochii , aş strica momentul. Simt că plouă şi îmi place. Simt nevoia să fug şi să mă învârt prin ploaie. Şi o fac. Nu-mi e frică. El e cu mine.
- Alexandra . Ce-ai păţit? Ai adormit? se auzi vocea profesoarei şi am realizat că nu sunt pe munte, sunt doar la o altă lecţie de opţional în care discutăm despre el .
- Mi-e dor de munte ..
Şi realizez că şi eu mă hrănesc cu zâmbetul muntelui …



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Asa ca de 22 februarie! ;))
La multi ani, cercetasilor!!

N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit!
Si chiar mi'e dor!

Meant to be.

- Ce frumoasa-i iarna. Cateodata vreau sa stau ca si acum. Eu, tu si..zapada. Sa simt fulgii atingandu'ti genele. Sa vad cum gerul se invarte in jurul tau vrand sa-ti fure cate o bucata de suflet la fiecare muscatura. Tu sa-l privesti si sa zambesti ironic stiind ca a gresit persoana. Inima ta e la mine. Iar rasete de copii se aud departe. Ridici privirea si vezi cerul ingreunat de prea multi nori. N-o sa cada, nu azi. Dar te inabusa si incepi sa respiri din ce in ce mai greu, incercand sa furi tot aerul. O lumina se joaca pe tine, in tine. Girofarurile masinilor. Nu te deranjeaza. Sau poate nu..le vezi? Ele se joaca. Ce te uiti asa urat? Nu crezi? Fii atent! Iti place? Mie da. Lumina sare rapid la geamuri, pe blocuri, pe zapada. Dar ele nu se misca deloc, nu lupta, nu protesteaza, ele se lasa. Ele sunt ca unii oameni. Nepasatori, cand vor ce asteapta. Nu lupta niciodata. Gasesc mereu varianta cea mai rapida si mai buna pentru ei, desi altii sufera. Fara scrupule si cand sunt prinsi ei neaga, n-au curaj. Stii? Asta se intampla des, dar nimeni nu-i crede, sunt usor de citit. Noi suntem asa? Eu nu vreau sa fiu. Dar tu? Tu nu esti asa, nu poti, e firea ta. Te joci cu mintile oamenilor. Iti pasa, nimeni nu stie. Nu-si dau seama. Lupti mereu si cand nu e cazul. Tu lupti pentru supravietuire. Pe tine nu te pot citi niciodata. Nu stiu ce crezi, ce gandesti. Niciodata nu faci ce se asteapta toti. Faci ce-ti place. Dar totusi..tu ce simti?

- Mi-e putin frig.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Compunere facuta cand eram de serviciu pe scoala 8-| .
Afara ninge ^^!
Iar am pierdut la jocul ala, dar am luat dama de inima! :))
Prof. de mate e dezamagita de mine. Diriga are dorinte mari (prea mari) pentru olimpiada la engleza. Si trebuie sa predau eu si Roxi o lectie la romana :)). Cata distractie :)) !
Mi-e dor de vacanta!

Fericire (1)

" Eu sunt foarte severa cu mine si sunt foarte multumita de mine cand fac ceva bine. Chiar si dupa ce predau o lectie. Pentru ca fericirea sta in lucrurile marunte. Nu trebuie sa-mi dea Becali elicopter, nici sa am un amant cu milioane de euro..sau da Doamne, nu? :))"

Prof. de chimie ma uimeste pe zi ce trece! :))






"Anyway the thing is...
What I really mean...
Yours are the sweetest eyes
I've ever seen."

Lasa-ma sa te intimidez!

Aici v-am prezentat compunerea mea despre campul de la Zamostea. Iar acum un filmulet ;)).

Deci ideea era sa facem o sceneta ceva de genu' "cautand o comoara". Noi nu vroiam sa fie plictisitor, asa ca am facut o parodie a ce s'a intamplat in camp :d .

Eu- prof. Romaniuc.
Tudor- Codruta.
Codruta- Mihai.
Mihai si Tony- eu si Roxi.
Edi- Tudor.
Roxi- Andrei.

Prima parte, neprinsa in filmulet:

Prof. Romaniuc (eu): Copii, in 5 minute plecam in padure sa cautam comoara.
Codruta (Tudor): Cum 5 minute, doamna? 5 minute? Dar oglinda? Oglindaaa?
Prof. Romaniuc: Bine, Codruta. Pentru tine 10 minute sa te aranjezi.


Mda, m'am simtit bine tipand la Codruta! :)) Si mda, vreau in camp!

It's not like we're dead...

De vreo 2 zile joc un ...joc cu X.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

X: Cum te'ai vedea peste 10 ani?
A: Stand pe canapea in pijamale, uitandu'ma la filme..si cu un copil care'mi cere mancare si eu sa zic "Du'te la taica'tu!" .
X: :))
A: Nu chiar :-?. Nu stiu. Ba da, stiu. Ma voi face geniu malefic. Si peste 10 ani ma vad cucerind lumea :)
X: Si cu Mojojojo ce facem?
A: Iese la pensie :).
A: Tu cum ma vezi peste 10 ani?
X: Nu te pot vedea maine :)). Hmm...orice numai nu cratita! :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

X: Care ar fi primul lucru care l'ai face la 18 ani?
A: Iau trenul.
X: Straniu :)).
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A: Esti indragostit sau ai fost?
X: Daca a te indragosti este ceea ce cred eu ca inseamna, atunci da, sunt :)).
A: Trist.
X: De ce?:))
A: Daca dragoste e ceea ce simt eu, da, e trist :)).
X: As vrea si eu sa pot spune ca cineva mi'a frant inima ( in afara de selena..justin bieber, iti vine sa crezi?:)) ), dar pana acum nu .
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A: Cum ti'ar place sa te indragostesti?:))
X: Intr-un accident (nu de masina sau altele..pur si simplu din greseala) :)), dar prefer sa se indragosteasca ea de mine :d
A: Dragut :)).
X: Tu?
A: Eu-in niste haine aruncate pe mine, par nearanjat, iesita pana la magazin. El-iesit sa cumpere paine. Coincidenta..eu tot paine trebuie sa cumpar :))
X: Si stai, stai, stai sa ghicesc! Mai este o singura paine si el ti'o ofera tie! :))
A: Corect! :))

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

P.S.: Lui X nu-i place Selena ! :))

x_x

Vreau vacanta!

In ochii lor ...

"Asa eram si eu, la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand e lumea asta si Pamantul, macar sa zica cine ce-a zice."
Ion Creanga

În ochii lor….

Vezi fluturele ăla? Trăieşte doar o zi pe Pământ, dar e fericit în fiecare minut. Ştii de ce? Pentru că el se bucură de lucrurile mărunte. Chiar şi o petală albă îi aduce fericirea. Oamenii trăiesc o mulţime de ani, dar ambiţia lor e mai mare ca o petală. Chiar de-ar fi colorată în mii de culori nu le-ar ajunge. Nu toţi, mai sunt şi cei ce încă zâmbesc chiar şi unei raze de soare.
Copii.
Aşa eram şi eu, nu erau aceeaşi fluturi, dar erau la fel de frumoşi. Eu nu luptam în războaie, cu arme sau cu vorbe ce lăsau urme. Eu nu luptam, eu aveam tot. Vise agăţate de cer, greieri cu chitări mici ce-ţi cântau la culcare, zâne ce picurau praf magic pe florile din grădină… Le simţi şi tu acum. Le-am simţit şi eu cândva.
Pe atunci părul meu nu era aşa alb ca şi acum, picioarele nu erau aşa grele, iar ,,riduri”… era un cuvânt ce nu merita să-i ştiu semnificaţia.
Atunci, îngheţata pe toată faţa nu era nimic neobişnuit sau ruşinos. Iar zâmbetul era un tic blând ce unora le dădea speranţă.
Când greşeam nu cădeam, poate doar nişte lacrimi, dar mă ridicam şi o luam de la capăt.
Uită-te la ei! Ce vezi? Prea multe griji, gânduri…prea multe. Iar tristeţea din minte coboară uşor, încătuşându-le trupurile şi inimile…
Uită-te în oglindă! Acum ce vezi? Nimic? Uită-te atent! Zâmbetul tău e primul ghiocel ce vesteşte primăvara. La fel de inocent şi blând. Nasul tău e un fulg de nea, iar ochii tăi arată ploaia caldă din vară. În ei mă văd pe mine, dansând, acum mulţi ani. De fapt mă văd în ochii tuturor copiilor. Ei sunt la fel. Tu eşti la fel. Eu am fost la fel. Dar totul trece, iar ceaţa timpului îmi lasă doar amintirile şi ele învăluite de mult regret.
- Dar mai ai zâmbetul!
- Ce zâmbet?
- Zâmbetul copilăriei, bunicule!
- Nu mai e acelaşi.
- Dar colţurile gurii ..se ridică şi…
- Nu e la fel. Uită-te atentă, Maria! Nu vezi câte cuvinte urâte, gânduri, regrete, remuşcări, greşeli, câtă tristeţe ascunde chipul meu?
- Le văd. Dar văd şi zâmbete, râsete, cuvinte frumoase, amintiri, fericire! Le crezi mai prejos decât celelalte?
- Nu, dar sunt acolo.
- Închide ochii şi zâmbeşte! Ştii, colţurile gurii…se ridică.
Uneori şi adulţii merită să redevină copii.
- Vezi! Ai reuşit! Ai zâmbetul copilăriei. Azi eşti copil din nou!
- Mulţumesc, Maria!
- Ştii, când o să fiu mare, vreau să fiu ca tine.
- Ca mine cum? Bătrân, plin de regrete?
- Plin de amintiri.
- Te iubesc, Maria!
- Şi eu, bunicule!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am nevoie de inc'un pachet de servetele...si de-o saptamana undeva departe, sau cel putin inca una de vacanta.