miercuri, 9 mai 2012

"Caci nu zbor. Cad usor." (3)

          "Caci nu zbor. Cad usor." (2)


            Mereu mi-am dorit sa jefuiesc masina cu inghetata.  



     Mi-am pierdut inceputul cautandu-i continuarea.
     Sunt tot eu, si ma bucur ca autobuzul e destul de gol incat pot sa ma asez. Si stau chiar pe un scaun din cele 4 scaune. Stiti voi care 4 scaune. Acele 4 scaune care iti permit sa te holbezi la persoana asezata in fata ta, fara sa te rusinezi. Si poti chiar sa te distrezi cu treaba asta. Iti intinzi picioarele foarte linistit, te uiti profund gen privire irezistibila ..drept in ochii inamicului (persoana din fata ta) si numeri cate minute, secunde sau minisecunde ii ia pana sa se ridice ..
Pacat ca dubiosul din fata mea stie jocul..si m-a prins si nepregatita ca imi tot dau discret (sau nu prea) mana pe la gura, sperand sa imi sterg resturile inghetatei..*inghetatelor*.
     Da, am mancat 3 inghetate . 3 inghetate uriase. Si au fost 3 si n-au fost o cutie, doar pentru ca nu aveam destui bani . Si au fost 3 si nu 2 din cauza tipului care dupa intrebarea lui politicoasa daca sunt Carla si dupa raspunsul meu stangaci "da", mi-a zis ca-i pare rau ca m-a confundat.
     Da, 3 inghetate, trrrrrei! Cat de bine suna, treeei. E ca a treia roata la caruta. Asa de periculoasa.

     Era dragut. As fi impartit alea 3 inghetate cu el. Si poate am fi stat amandoi in parc dandu-i cu baloane samponate in ochi. Dupa am fi mers pe deal si am fi vorbit tampenii despre oameni, case si poate despre vreme. Si daca m-ar fi sarutat random, poate l-as fi lasat sa ma alinte cu cuvinte stupide si absolut fara rost. L-as fi imbratisa strans si cu ochii inchisi daca din cand in cand si-ar fi facut timp si pentru mine.
     Daca ar fi gasit el in mine mai mult decat o Carla ratacita, mai mult decat ceea ce sunt, toate astea poate s-ar fi intamplat..si dubiosul asta n-ar mai fi inceput jocul .
     Dar se plimba cu ochii inchisi. Asa ca eu, cu alea 3 inghetate ale mele, ne-am pus intr-o banca intr-un parc plin cu copii . Vroiam sa stau ceva timp acolo, sa-l astept pe baietelul ce a aratat un interes subit inghetatelor mele.
     Peste cativa ani, poate ar fi meritat o inghetata.
     Dar batea vantul ...si aveam deja prea mult praf in ochi.

        "Scuze, imi poti spune si mie cat e ceasul?" 


     Mai bine inspiram mirosul ala si ii spuneam prima ora care imi venea in cap..dar ar fi fost 00:30 ...si autobuzele nu ar functiona.
 

      Si probabil inca sunt murdara de la inghetata pe fata...

Un comentariu:

Ovidiu spunea...

Tu ai creeat asta? Dacă da, felicitări, e cel mai frumos text pe care l-am citit pe ziua de azi :)