Fericire (2)

 Fericire (1)

Spiriduşi.

 -  Alexandra, tu eşti fericită?  Mă întreabă o voce din capul meu. Evit să-i răspund, dar ea vrea neapărat să afle şi continuă. Tu ştii ce-i fericirea? Poate, cred că ea mereu se ascunde în oameni alături de frumuseţe. Ştii? Stele, ursuleţi, prieteni. Zâmbetul după o zi plină de necazuri. Curcubeul de după ploaie. Discuţii aiurite în parc. Zecele de după patru. Şi chiar iubesc lucrurile astea mărunte, deşi poate nu realizez cât de mult înseamnă pentru mine.   

  Asta e fericirea de moment, de secundă sau poate de ani, depinde de oameni.

  Fericirea mea stă ascunsă şi iese mereu. Uneori mi se pune pe buze şi rămâne acolo mult timp, iar alteori îmi intră în piele. Stă în razele de soare din dimineţile sufocante, în merele albastre ce le ascund sub perna mea, în inima băncii din parc, în melodiile ce le fredonez în minte şi înfloreşte sunete strigând citate din romane poliţiste. E în dansul prin bălţi în timpul ploilor de vară. E în focul ce arde scârţâind pe corzile chitării folk. 

  Fericirea mea e un el, nişte ele şi câţiva din ei.

  Plimbări cu el, îmbrăţişări sufocante, priviri fără sens şi goale, glume memorabile, poezii, compuneri, greşeli, glasuri, regrete, sclipiri, bătăi neîncetate din aripi, cântece.

  Amintiri. 

  “Fericirea-i un lucru mic. Un pitic, ce dansează”  spune o melodie. Piticul meu dansează tango fără oprire în mijlocul unei furtuni.. Piticul meu e colorat în mii de nuanţe cu dungi negre, albe şi gri. Fericirea mea e mare. Fericirea mea sunt mulţi. Fericirea mea e sfântă.

  Oamenii spun că fericirea e în lucrurile mărunte, dar unii au dreptul să viseze mai mult. Eu? Eu îl am ? 

TAPINARII SUNT FERICIT

Asculta mai multe audio diverse