Ne-am pierdut. Ne-am rupt si tot ce mai avem e un aproape trecut. Si zic aproape, pentru ca o parte din mine inca se mai plimba pe acolo, din cand in cand.
Povestiindu-mi intamplari imaginare, te-am gasit in fiecare ca fiind un ascultator tacut, un detectiv care ma priveste admirand schimbarile pe care mi le-am insusit de o perioada. Gandind "cat de puternica a devenit de cand am incetat s-o iubesc" cu un orgoliu masculin, atribuindu-ti meritele. Eu as continua cu povestile despre cate minti am sucit doar fugind de colo-colo si cat am iubit..si cum si de ce. Si-ai pleca mahnit pentru ca in mintea mea te-ar deranja ca am vazut dincolo de tine si cuvintele tale si m-ai iubi din nou. Vazand acestea, eu mi-as lua pozitia sau statutul de femeie (e de la sine inteles "puternica") si ti-as spune nonsalanta si plina de indiferenta "nu". Si te-ai sinucide, golit de iubirea mea.
Dar realitatea e aici, langa mine..
si-mi spune ca noi am schimbat harta.
A noastra e undeva pierduta si cele noi n-au locuri de vizitat impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu