joi, 23 decembrie 2010

Pelerinaj printre amintiri.

Aproape cincisprezece ani. Joi, zi de şcoală. Ora? Încă cinci minute şi trebuie să mă ridic din pat.Mă uit la cerul meu alb, fără nori, doar cu visele mele agăţate de el. Şi mă uit atent la ele.
Mă văd dansând prin câmpul cu maci,vântul fluturându-mi prin păr. Prima zi de
şcoală, de mână cu mama şi o mulţime de emoţii. Primul sărut, inima bătându-mi de
zece ori mai puternic decât de obicei. Primul zece,mândria din ochii mei. Primul
patru,un nou inceput:)). Prima îngheţată iarna, frigul pătrunzându-mi în inimă.
Zborul primului fluture, primăvara. Prima picătură de ploaie într-o zi de vară.
Prima frunză atinsă de toamnă..... Prima bulgăreală cu prietenii.
Uite! Sunt toate acolo! Uite, le vezi? Nu? Dar măcar le simţi? Dacă nu,
închide ochii. Trage aer în piept şi o rafală de vânt o să te prindă în zborul ei
hoinar,o să stârnească o mica tornadă în jurul tău cu miresme de crin. Nu te speria!
Sunt amintirile,greşelile,bucuriile mele şi mii, mii de vise. Deschide cât de tare
poţi ochii, să nu pierzi vreun moment,vreo clipă.
Întinde mâinile, să te prind, nu vreau să te pierd. Nu ţipa,nu-ţi fie frică. Un
cântec străbun începe şi uiţi de tot.
Iţi arunc globul meu de cristal, ai grijă să nu-l scapi. Uită-te în el şi spune-mi
ce vezi. Mă vezi plecând din şcoală cu lacrimi în ochi. De fericire? De tristeţe?
Voi avea loc pentru amândouă. Voi îmbrăţişa actori buni din vechiul meu film. Voi
băga lumea în buzunar. Oricum e prea mică în comparaţie cu ce voi avea în
suflet. Voi striga la soare . O să-i mulţumesc pământului. Voi urca munţi în
speranţa să găsesc fericirea. Voi iubi. Voi fi iubită. Voi răni . Voi fi rănită. Şi
n-o să regret nimic. Mă voi arunca cu totul în viaţă.
Îţi apare în privire o umbră de tristeţe. Şi totul se întuneca. O imagine apare în ceaţă. Voi lăsa ceva în urma? Îşi va aminti cineva de mine? Oare vor uita? Şi îmi
vezi lacrima alunecând pe obraz. Nu,nici eu cred. Sper degeaba. Eu vreau să port în
suflet o fărâme din fiecare. Şi voi reuşi ..De ce? Nu ştiu. Dar sigur voi face asta!
Şi vine întrebarea ce îmi dă fiori. Voi fi fericită? Merit?
- Alexandra, trezeşte-te! Trebuie să te duci la şcoală…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
O compunere fortata,zic eu :)) .Era aproape 15 cand am scris'o :)
Acum ? Ascult Eminem-when I'm gone. Am o stare ciudata. Si Codruta o da in barabule :)).
"Ce zici,draga? Marimea 3 sau 4 ? " :)) Nu,Roxie.Inca nu :)) !
Si vine..Craciunul. Pana atunci? Cant cu Codruta [ c la puterea a 3'a] "La vita e bella" pe strazi; calc cu Catalina [c la a 3'a] in balti si cad cu ..Andrei [Fir'ar! c la a 2'a]in zapada.

Oricum... Ho,ho,ho ..Merry Christmas!

"What happens when you become the main source of her pain?"

2 comentarii:

Monica. spunea...

ador compunerile tale femeie :-*
si. merry christmas scriitoareo :*

Camil spunea...

Frumoasă copilăria