Compunere pentru scoala...

Eu si tata....



-Heei ! Uite-ma, sunt aici!

Si uite asa incep toate..Toamna lui 1995 a fost ceva special pentru mine..si ceva foarte important pentru lume, chiar daca ea nu era inca pregatita.
Eram micut, atat de micut incat cativa oameni ma ignorau. Vroiam sa le reprosez asta in fiecare minut, dar din pacate nu stiam sa vorbesc.
O aveam doar pe mama. Ea zicea ca tata e vantul, iar cand ii voi simti lipsa doar sa astept toamna si-l voi avea aproape.
N-am pus niciodata intrebari, nu vroiam sa se schimbe nimic.. Mi'era frica, uram schimbarea, dar fara sa stiu ca ea va fi salvarea mea.
Era pe la inceputul scolii, aveam doar 8 ani, iar invatatoarea vroia sa facem o excursie pe munte. Eram incantat, mereu mi-au placut drumetiile.
Trebuia sa urcam mult, dar cand ceilalti s-au oprit , eu nu le-am urmat exemplul.
Cand eram destul de departe sa nu-i vad si viceversa, am scos un caiet si un creion ..si-am inceput sa desenez. La inceput erau doar niste linii, apoi incetul cu incetul semana cu vantul .
- E toamna iar..si tu nu esti aici. Mi-e dor de tine, tata...
Si-atunci batu usor un vanticel, dar nu ma consola deloc.
Un fasait ma facu sa ma intorc cu spatele si...
- Bau!
Pentru moment am crezut ca visez. Am clipit de cateva ori sa ma conving si era adevarat. Era ca cei de pe cer numai ca mai mic. Avea ochi si un ranjet malefic :)). Un nor. Am scapat din greseala creionul in iarba, dar din instinct am aruncat cu caietul in el..sau mai degraba prin el.
- Hei! Ala a fost stomacul meu!
- Scuze, cred .
Si m-am apropiat usor de prima piatra pe care am vazut-o.
- Hai nu, serios? Faza cu stomacul a fost o gluma. De fapt nu simt nimic.
Nu l-am crezut si am aruncat cu toate pietrele pe care le-am vazut. Toate treceau prin el si nici macar nu'l deranjau.
- N-ai obosit?
- Ce vrei?
- Sa nu mai fii asa de speriat, ca nu te ajuta la nimic.
- Mda , sigur, bine. Sunt ok , tu cine esti ?
- Tory ( nu ma pricep la nume :p) . Sunt cel mai puternic nor , in afara de: Cindy (v-am zis! ) , Sara..si mai erau si aia doi..si inca unul pe acolo si...oricum nu conteaza! Nu-mi plac paianjenii si mestec doar guma pentru copii.
- Poftim!?
- De-aia roz..care miroase foarte tare.
- Da, stiu de care, dar un nor care mesteca guma?:-s
- Imi place si inghetata, dar ingrasa...
- M-ai aburit total! => nu i-a placut profei cuvantul "aburit " .
- Am talent. Sarim peste mine. Tu cine esti?
- Alex (derivat de la Alexandra :))) . Ma culc deobicei la 12, pentru ca ma uit la desene animate, dar mama nu stie. Locuiesc doar cu ea, tata'i vantul.
- Serios?!?
- Dar n-ai vazut ce faine is?
- Nu ma refeream la desene. Tatal tau e vantul? Am auzit niste zvonuri, dar nu credeam.
- Asa spune mama.
- Te-ai scos.
- Poftim?! Ce sa scot?!
- El e cel mai puternic din Taramul Alb ..si peste cativa ani te va lua la el.
Si n-am reusit sa nu zambesc...
- Eu trebuie sa plec..vin colegii tai.
- Dar...
- Ne mai vedem!
- Multumesc!
- Apropo, niciun sunet despre asta!
- Promit!

Si de atunci viata mea s-a schimbat. Nu trebuia sa stau mult la soare ca transpiram prea tare, dar macar nu-mi aparea coada de sirena cand ma udam...
Tory venea des si-mi povestea cum e Taramul Alb si cat de fericit voi fi acolo.
Avea dreptate.
Acum? Sunt aici si ma bucur in fiecare minut de asta.
Iar voi, oamenilor, sa stiti ca atunci cand va e dor de cineva, e suficient sa strigati la cer si va va auzi. Norii nu sunt doar substantive sau lucruri ce nu pot fi atinse. Sunt tot ce vrei tu, daca stii cum.
Ce sunt eu? Un om devenit nor care se plimba prin lume....

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Compunere fortata..dar am demonstrat ca poti pune guma orbit roz pentru copii intr'o compunere despre nori :p



" You only live once.. So make sure you get to have some fun ! "