Teoria oamenilor mari...

" Ce-i pasa copilului, cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, la ce poate sa aduca ziua de mane sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijorare."
Ion Creanga

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
- Andrei, esti pedepsit!

Da, eu sunt Andrei. Si sunt in camera la mine, ascultand-o pe mama..tipand (da, la mine). Ce are cu mine? In fiecare zi imi pun intrebarea asta. Am luat nota mica, tipa. Am spart ceva, tipa. Si cand stau..tipa ca nu fac nimic. Cine o mai intelege? Incep sa cred ca-i place sa tipe.
Azi am intarziat si eu putin .. Bine, nu chiar putin, dar nici foarte mult (4 ore) si ea...tipa!
Uhh, in sfarsit a terminat. Pleaca fara niciun "Noapte buna!".
Deschid televizorul si ea, din camera cealalta, oare ce face? Tipa sa-l inchid...
Pedepsit. Mda, stiu, am mai fost pedepsit. De genul "Andrei! 2 saptamani nu afara, nu televizor, nu calculator! Nu nimic!". Asa e prima zi, a doua ei se iau cu acte, facturi si chestii de-astea si..uita. Mie-mi convine.
Nevrand s-o mai aud tipand, ma bag in pat si incerc s-adorm.
Dimineata, ma trezesc in patul parintilor. Stiu, ciudat!
Ei fiind la serviciu, ma duc sa caut ceva de mancare. Nimic. Am intarziat putin! Doar putin! Acum n-am voie nici sa mananc!?
Ma conformez, arunc niste haine pe mine si ies. Pe drum ma intalnesc cu un baiat ( mai mult de 10 ani nu avea).
-Buna ziua!
Ce!? Cum!? Ce-a zis!? Si nu mi-am putut abtine rasul. Copilul se uita bulversat.
-Pleaca mai de-aici! ii zic in gluma.
Fuge speriat. Da, iar ciudat.
Suna telefonul. Eu de cand am telefon!?
- Da!
- Ce faci? Vii azi la serviciu?
- Cu cine vorbesc?
- Cristi. Prieten si coleg de serviciu. Tu ce-ai patit?
- Serviciu? Eu n-am serviciu. Doar oamenii mari au.
Rade.
- Cred ca ati gresit numarul...
- Nu esti tu Andrei, cel care lucreaza la companie (x_x) si care are si 2 copii, Maria si Diana?
- Companie? Copii? Am doar 13 ani!
Rade si mai tare.
- Bine, iti fac jocul...totusi, azi vii la serviciu?
- Dumneavoastra n-ati inteles ca am 13 ani?
Deja rade prea tare. Inchid telefonul. Oamenii chiar n-au ce face? Mai bine ma duc in casa.
Uite postasul. Niciodata nu m-a placut.
- Buna ziua, domnule!
Bine, deci prima oara a fost amuzant, acum incepe sa-mi displaca.
-Poftiti facturile la curent, lumina si caldura. A da, sa nu uitati sa platiti rata lunara la masina cea noua.
Ce vrea? Si bunica zicea ca seman cu tata, dar nu in halul asta.
- Pff, cati bani!
Postasul zambeste fortat. Le iau si ma indepartez usor, sper sa fie ai mei acasa. Ziua asta nu poate fi mai ciudata. Bine, regret ce-am spus! Intru in casa si..2 fetite sar in bratele mele...
- Tati, tati!
- Tatal cui!?
Apare o femeie putin mai tanara ca mama.
- Buna, iubitule!
- Iubitul cui!?
- Amuzant. Acum hai la masa. Dupa eu trebuie sa fac curat in casa si tu sa mergi la serviciu. Supa sau pireu?
- Mama, tata.
- Ii suni mai tarziu. Acum, supa sau pireu?
Tip numele lor. Fug. Nu stiu. Si..cad, iar ceata imi invaluie mintea.
- Da, scumpule. Suntem aici.
Deschid ochii si ii vad pe ei. Mama si tata.
- Gata! A fost doar un cosmar..
- Bine, promit sa fiu cuminte de-acum incolo, dar nu ma puneti sa muncesc, cel putin nu inca..si urasc sa mi se zica "Buna ziua!". E de ajuns ca trebuie s-o zic eu..
- Dragul meu, treaba noastra nu-i usoara, dar atata timp cat tie ti-e bine, noi suntem fericiti ca putem s-o facem. Asa cum o sa fii si tu intr-o buna zi, dar nu acum. Toate la timpul lor...

= Toate la timpul lor =

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mda, stiu. Sunt multe filme de genul azi copil, maine adult 8-|. Dar alta ideea n-aveam x_x!