"Hotarasem sa trec in jurnal cel mai frumos gest al fiecarei zile. Aseara, dintre atatea gesturi facute de cei din jur urma sa-l aleg pe cel ce merita sa fie consemnat" .
~~~~
Cred ca ai vazut si tu. Iti amintesti batranul pedepsit de timpul asta ce pluteste in aerul uscat si desi incerci sa-l prinzi, nici macar nu-l atingi?
El poarta acelasi zambet in fiecare zi si nici macar nu-i apartine. Inchide aceiasi ochi negrii si incercanati in fiecare noapte si rareori adoarme.
Gura lui e o chitara veche, iar buzele lui acordurile unei povesti de dragoste cu sfarsit..
N-are gene, nici nu crede ca a avut vreodata. Singura amintire pe care o are e cu ea intinsa intr-un lan de grau.
Parul ei ca macii pierduti in vara se asternea sub un cer cu mult prea multe vise. Ii placea sa numere norii. I se pareau atat de aproape de trupul ei. Cateodata ii simtea soptindu-i la ureche.
"Uite! Il vezi? Mi-a zis aseara ca vei fi aici. Si esti..." i-a spus odata despre un nor prea mic pentru a stapani imparatia cerurilor.
Le placeau sa danseze pe-o muzica fredonata de fluturii muti.
"Tu chiar credeai ca va dura la nesfarsit?" i-a spus un mic greier cand zilele treceau si ea nu se mai intorcea. I-a furat nemurirea cu plecarea ei..
De atunci a ramas asa.
Ti-am zis ca era scriitor? Intregi romane, volume dedicate ei, scenarii in care ei doi se iubeau.
Dar acum foaia e goala si ar scrie, ar scrie cuvinte, cuvinte de dragoste, asa cum facea pe trupul ei, ii scria iubire pe fiecare particica din inima, dar ia un creion in mana si amorteste.
O mai vede din cand in cand vara, cand ploua.
Si el traieste doar cateva minute pe an, atunci cand ea zambeste. Iar respiratia lui devine grea, dar el spera ca printre multimea de ganduri ce-i bantuie inima ei, unul mic sa-i apartina lui.
Dar azi e din nou vara, iar picaturi mici au racorit pamantul.
Ea n-a venit, nici curcubeul.
O fetita se apropie cu pasi grabiti de el.
"Ce mult seamana cu mama ei! Fluturi i se zbat in ochi!" isi spune in gand.
Palmele mici ale copilei ating maini pline de regrete.
-Uite! E inima mea. Ai grija de ea, bine?
Petale de mac se intrezaresc printre degetele batranului ce intinereste usor cand se uita in ochii ei blanzi.
-Multumesc!
Si-a regasit zambetul. Si-a recapatat sufletul.
Inca un om salvat...
Urmatorul!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nu mai vroiam sa mai scriu. Dar cine stie, poate asa trec peste...
Chiar am sa ma uit la Requiem for a dream (imagine).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu