Uite, incepe asa.
Cu un pact.
Ne tinem de maini, cineva taie, bla, bla, bla...
Te-ai prins tu.
Si ne continuam ziua normal.
Eu stau, ma uit in ochii tai, observi, te uiti in ochii mei, intorc ochii.
Tu stai, dai drumul la muzica, te uiti la mine, eu ma uit de mult la tine, intorc ochii.
Pentru ca noi suntem ca gazele alea ce zboara pe aici.
Prosti/proaste.
Nu, noi suntem mai prosti.
Pentru ca ele zboara in cerc, noi alergam. Nici n-ajungem la inaltimea lor.
Si cat incercam sa iesim din cerc, dar de-al dracu' ceilalti ne tin stransi de maini. Vor ca cercul sa fie perfect, vor sa ajunga la rangul de sfera.
Sunteti toti niste idioti.
Sunteti mai prosti ca cei care nici nu se chinuie sa iasa afara.
Aici nu conteaza incercarile.
Destepti si putini sunt cei care reusesc sa iasa, ei aud al 13-lea ticait. Pentru ca fericirea e ca timpul de neatins.
Revenim la noi.
Suntem ca gazele.
Ce rece-i toamna.
"Stop stai, stop mut!"
Si inghet.
Bate vantul, parul mi-e in ochi. Pe toata fata. L-am lasat, va bate toata iarna.
Fata spre el. Probabil esarfa nearanjata. Probabil am bot, ca de fiecare data cand ma pierd in ganduri. Un fel de prost obicei.
Dar atat. Nimic mai mult. Nu-s intr-o pozitie ciudata, piciorul meu nu-i agatat pe undeva.
Si tot nu ma pot misca.
"Asa vroiam sa te prind!"
Asa cum?
"Asa ca toamna!"
Rece?
" Vulnerabila.
Liber, copaci de-aici au doar spini si frunze uscate."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1 0 1 1 1 0 0 1 0 0 0
Prea plina de logica.
Prea multe teste, teze.
Prea multe pacturi, prea multe pacturi cu prea multi oameni :)).
Jocul de mai sus e pe bune.
Vreo 13 carti de citit pana vineri, vreo 2 carti de cautat (a citit cineva "Alexandra si Infernul?" ), un eseu in engleza despre libertate, cateva sezoane din cateva seriale de terminat, cateva filme, cateva idei de pus in practica ...
Imediat ce conving pe cineva sa facem o "change story" .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu